Clubul de jazz Green Hours, deschis de Voicu Rădescu în 1994, a fost locul de unde au plecat actori şi regizori importanţi din tânăra generaţie, cum sunt Marius Manole şi Radu Afrim, dar şi spaţiul unde s-a conturat un public altfel, neconvenţional, independent. Susţinut de aceşti doi piloni, barul Green Hours a devenit, în aproape două decenii, locul unei poezii urbane şi al unor amintiri despre proiecţii îndrăzneţe.
Primul club de cultură al Bucureştiului a ajuns joi în lumina reflectoarelor mass media după ce patronul Voicu Rădescu a fost reţinut sub acuzaţia de evaziune fiscală. Magistraţii Tribunalului Bucureşti au respins propunerea procurorilor de arestare preventivă, astfel că acesta va fi cercetat în libertate.
Vestea anchetei deschise de procurori i-a şocat pe artiştii care sunt obişnuiţi ai locului. Actorul Marius Manole a declarat că reţinerea lui Voicu Rădescu i se pare „penibilă şi jenantă”, comentând că adevăraţii hoţi din România sunt cu greu arestaţi sau deloc.
Saxofonistul Mihai Iordache s-a declarat şi el uimit de veste, afirmând că ceea ce i se impută lui Voicu Rădescu pare „improbabil”.
Dincolo de această “ştire la zi”, clubul ar trebui să primească atenţia presei pentru canalul alternativ de cultură pe care l-a deschis acum aproape două decenii.
În anii ’90, clubul localizat pe Calea Victoriei, în curtea Grupului pentru Dialog Social (GDS) şi condus de Voicu Rădescu – reţinut astăzi sub suspiciunea de evaziune fiscală – era considerat o oază de cultură a Bucureştiului, locul unde s-a născut cel mai important festival de jazz din Capitală şi unde au debutat mai mulţi artişti din tânăra generaţie.
Numit “Green Hours 22 jazz-cafe”, clubul şi-a păstrat de-a lungul anilor publicul fidelizat, care îl frecventează pentru atmosfera underground şi pentru evenimentele culturale alternative care vin mănuşă spiritului „altfel” pe care îl promovează.
Au existat numeroase seri de jazz, de blues, de teatru, dezbateri, întâlniri şi alte evenimente culturale care i-au propulsat pe unii dintre cei mai cunoscuţi artişti contemporani, printre care Marius Manole, Radu Afrim, Maria Răducanu sau Lia Bugnar.
Totodată restrânsul spaţiu de la subsolul clădirii GDS a menţinut pe afiş nume relevante din jazz, blues, literatură, teatru, cum ar fi Johnny Răducanu, Harry Tavitian, A.G. Weinberger, Maia Morgenstern.
În acest spaţiu s-au intersectat mai multe constante care au adus împreună artişti nonconformişti şi un public pe măsura lor. Una dintre ele a fost chiar Voicu Rădescu, patronul clubului.
SPIRITUL GREEN HOURS
Începutul
Artista de jazz Maria Răducanu îşi aminteşte de primul an de existenţă al clubului, când ea, Lucian Ban şi trupa lui de jazz de pe atunci au „spart gheaţa”, fiind primii care au concertat acolo, în vara anului 1995.
Green Hours este unul din primele baruri care au devenit cluburi de artă, aici, în România postrevoluţionară, spune artista, precizând că asta s-a întâmplat graţie lui Voicu Rădescu.
Despre Rădescu ea mai afirmă că are meritul de a fi rămas consecvent planurilor sale de început de drum: acelea de a contura un spaţiu de manifestare al artiştilor independenţi şi de a forma un public al casei, independent şi el.
Libertate, creativitate
Actorul Marius Manole, care a debutat pe scena teatrului de la Green Hours, explică de ce locul este special pentru artiştii pe care i-a propulsat, dar şi pentru fanii lor.
„Green Hours a format un soi de public foarte interesant şi benefic pentru noi, un public format din mulţi tineri care aveau nevoie de o altă formă de teatru”, spune acesta, completând că pentru el Green Hours înseamnă libertate, creativitate.
Manole îşi aminteşte că în anii în care teatrul alternativ nu exista în România, la Green Hours uşa a fost mereu deschisă.
„Eu am debutat la Green Hours, pe mine m-a ajutat foarte mult în carieră”.
Actorul trece în revistă câteva nume importante ale scenei de astăzi care au fost descoperite de public în clubul de pe Calea Victoriei: Florin Piersic Jr., regizorul Radu Afrim, „care a debutat aici când nimeni nu îi dădea nicio şansă”, Lia Bugnar care a pornit de aici pe drumul de dramaturg şi astăzi piesele ei sunt montate la marile teatre din România.
Un public neconvenţional
Artista Maria Răducanu spune că la Green Hours nu s-au clădit numai cariere, ci şi un public „îmblânzit, mai puţin limitat, mai deschis la experimente, mai neconvenţional”.
„Pentru mine, Green Hours este unul dintre puţinele locuri prietenoase din Bucureştiul de astăzi, un loc pe care l-au făcut prietenos muzica, o altfel de muzică, să-i zicem, teatrul, un alt fel de teatru, să-i zicem”, spune Maria Răducănu.
„Un loc cu amintiri, în care ai parte de poezie urbană”, conchide ea.
Saxofonistul Mihai Iordache descrie locul ca fiind „o oază de cultură”, unde merge cu plăcere pentru concerte, piese de teatru şi mai ales pentru festivalul de jazz.
În aceeaşi cheie de lectură şi proiecţie a locului se înscriu şi mulţi dintre cei care au devenit obişnuiţi ai locului.
Mihnea, un fan al clubului, vine aici de şase ani pentru că îi plac ambianţa şi oamenii, care merg la fix cu o bere neagră pe terasă, vara, când nu mai contează că timpul trece şi că, odată cu el, trec toate.
Serile la Green sunt efervescente, adaugă Cristina, care lucrează într-o organizaţie neguvernamentală şi vine aici de peste 10 ani, de când se află în Bucureşti:
„Poate că exagerez puţin, dar atmosfera de la Green te face să uiţi că eşti mic şi insignifiant şi îţi dă adesea impresia că eşti cineva, eşti special, să stai aproape de atâţia oameni talentaţi”.
Occupy Green Hours 